1 Kings 7
1 Alți treișpe ani i-au trebuit Lui Solomon, când și-a zidit Casa în care-apoi a stat.
2 El – mai întâi – și-a ridicat O casă – cum avea în plan – Chiar în pădurea din Liban. O sută fost-au coții care Casa-n lungimea ei îi are. Cincizeci de coți avea-n lățime Și alți treizeci în înălțime. Stâlpii de cedru se-nșirau Pe patru rânduri și țineau Întreaga casă. Peste ei – Adică peste stâlpi-acei – Din cedru, grinzi au fost cioplite, Pentru-ntărire folosite.
3 Cu cedru s-au acoperit Odăile care-au venit Pe stâlpi și care se vădeau Că patruzeci și cinci erau. Toate odăile acele Tot câte cincisprezece-s ele
4 Și în trei caturi se găseau. Ferestrele ce le aveau – Și cari în ziduri sunt tăiate – Față în față-au fost aflate.
5 Și ușile odăilor, Precum și toți ușorii lor, Erau din bârne-alcătuite, În patru muchii rostuite. La fiecare cat, erau Astfel de uși și se aflau Față în față așezate, Toate fiind, la fel, lucrate.
6 Și un pridvor de stâlpi avea Casa. Acesta cuprindea Cincizeci de coți pentru lungime Și alți treizeci pentru lățime. Un altu-n față-i s-a făcut, Cari stâlpi și trepte a avut.
7 Tot un pridvor avea să fie Pentru-al său scaun de domnie. Acolo, Solomon ședea Atunci când judecăți ținea. Pridvoru-acele – negreșit – „Al judecății” s-a numit. Scânduri de cedru a luat, Cu care-apoi a îmbrăcat Pridvorul tot – fără-ndoială – De la tavan, la pardoseală.
8 În altă curte, s-a zidit Și casa lui, de locuit. În spatele pridvorului, Fost-a-nălțată casa lui. Ea poate fi asemuită Cu prima ce-a fost construită. Apoi, fiicei lui Faraon, O altă casă, Solomon I-a ridicat, căci cum se știe, Aceasta îi era soție.
9 El pentru toate-a folosit Pietre ce s-au ferăstruit Cu fierăstrăul, ca mărețe Să fie toate-ale lor fețe. Cu pietrele astfel cioplite, Casele fost-au construite Din temelii și până sus, Căci în pereți, ele s-au pus Și înăuntru și-n afară.
10 La temelie se-așezară Pietre de preț, ce se vădeau Că opt sau zece coți aveau.
11 Cele de-asupra așezate, După măsură-au fost tăiate – De mare preț fiind și ele – Iar peste pietrele acele, Lemne de cedru au fost puse.
12 Curtea cea mare-n jur avuse Pietre cioplite înșirate Și pe trei rânduri așezate, Iar peste ele s-au adus Bârne de cedru de s-au pus, Asemenea pridvorului Și-a curții casei Domnului.
13 În Tir, un om era aflat Care, Hiram, a fost chemat, Iar Solomon, oameni, a pus Care au mers de l-au adus.
14 Hiram acela se vădea Că din Neftali se trăgea, Iar tatăl său din Tir venise. După un timp, însă, murise Și-a rămas văduvă-a lui mamă. Hiram știa lucra-n aramă. Era-nțelept și priceput Și-n meșteșug, neîntrecut. La Solomon, el a venit, Făcându-i tot ce-a trebuit.
15 Doi stâlpi de-aramă a turnat. Primul din ei a măsurat La optsprezece coți lungime, Iar cel de-al doilea – în grosime – Cu-n șnur fusese-nconjurat, Cari doișpe coți a arătat.
16 Pe stâlpi s-au pus, de bună seamă, Acoperișuri de aramă. Cinci coți întâiul dovedea, Și-al doilea tot cinci coți avea.
17 S-au mai făcut împletituri, Asemeni unei țesături Ce pare-a fi ca o rețea. Ciucuri apoi, de-asemenea, S-au mai făcut, iar fiecare Fusese prins cu lănțișoare. Ei, paisprezece, s-au vădit, Căci după cum s-a socotit, Șapte, pe-acoperiș, veneau.
18 Rețelele, în jur, aveau Și niște rodii așezate, Pe două rânduri, înșirate.
19 Stâlpii cari fost-au la pridvor, Aveau acoperișul lor. Cu crinii se asemănau Și patru colțuri ele-aveau.
20 Acoperișurile-aflate Pe cei doi stâlpi, înconjurate Au fost de rodii, fiecare, Chiar lângă umflătura care, Peste rețea se împletește Și împrejuru-i se-nvârtește. La două sute se vădeau Acele rodii ce erau Pe un acoperiș aflate; Deci patru sute-au fost de toate Și-acoperișurile-acele, La fel, au fost făcute ele.
21 La Templu, stâlpi-au fost aduși Și în pridvor ei au fost puși. Stâlpul – în dreapta așezat – Iachin, drept nume-a căpătat; Iar cel în stânga rânduit, Boaz, drept nume, a primit.
22 Pe vârful stâlpilor ședea O lucrătură ce părea Ca niște crini la-nfățișare. Astfel, a stâlpilor lucrare Când s-a-ncheiat, ei au fost duși Pentru a fi, la Templu, puși.
23 A mai făcut – de bună seamă – Apoi, o mare de aramă Care rotundă se vădea Și zece coți lățime-avea. Cinci coți ‘nălțime a avut Și-apoi, în urmă, s-a văzut Că dacă se punea un șnur, Pe margine – jur împrejur – Acela în lungime-avea, Treizeci de coți. Apoi, sub ea –
24 Sub buza ei – au fost săpați Mulți colocinți și așezați Zece, la fiecare cot, Jur împrejur, conturul tot Fiind astfel ornamentat. Pe două rânduri s-au aflat Ăști colocinți, cu marea toată Turnați fiind dintr-o bucată.
25 Marea, pe doisprezece boi, Fusese sprijinită-apoi. Trei către miazăzi erau; Spre miazănoapte-alți trei priveau, Apoi alți trei spre răsărit Și încă trei spre asfințit. Marea ședea pe acești boi, Iar toată partea dinapoi A trupurilor, se vădea Precum că-n mare se pierdea.
26 Grosimea ei s-a arătat Că este cât al mâinii lat. Marginea mării – roată, roată – Cu meșteșug era lucrată – Ca marginea potirului – Asemeni florii crinului. Vedrele care încăpeau În mare, două mii erau.
27 Și zece temelii de-aramă A mai făcut, de bună seamă. O temelie se vădea Că patru coți lungime-avea, Alți patru fost-au în lățime Și numai trei în înălțime.
28 Din tablă, ele s-au făcut, Iar pe la colțuri, s-au ținut Prinse-n încheieturi. Pe ele –
29 Deci, pe tăbliile acele – Au fost puși heruvimi apoi Și de asemeni, lei și boi. Sub ei, chiar la încheieturi, Erau niște împletituri Care, drept ciucuri, se vădeau.
30 Sub temelie se aflau Și patru roți – de bună seamă – Prinse cu osii de aramă. În cele patru colțuri, late, Erau și polițe turnate. Chiar sub lighean, ele ședeau, Căci lângă ciucuri se aflau.
31 Gura pe care o avea O temelie – și venea Pân’ la acoperiș – cu tot, Era adâncă de un cot. Rotundă era făurită, Cu săpături împodobită, Iar cât despre lățime, ea Un cot și jumătate-avea. Tablele n-au fost rotunjite, Ci-n patru muchii rostuite.
32 Roțile, puse sub tăblie, Prinse erau în temelie Cu osiile lor, și toate Aveau un cot și jumătate. O temelie-a fost aflată Pe patru roate așezată.
33 Aceste roate erau dar, La fel ca roțile de car. Butucii, osiile lor, La fel obada roților, Precum și spițele lor toate, Dintr-o bucată-au fost turnate.
34 În patru colțuri ce erau Pe-o temelie, se vădeau Și patru polițe-așezate, Care deodată-au fost turnate.
35 Pe temelie – sus – ședea Un cerc cu cari ea se sfârșea. În înălțime, cercul tot Era de jumătate cot. Proptelele ce îl țineau Și care pe tăblii veneau, Făcute-au fost dintr-o bucată Cu temelia, totodată.
36 Pe plăcile proptelelor, Pe fețele tăbliilor, Lei și finici au fost săpați. De-asemeni, fost-au încrustați Și heruvimi, ciucuri urmând, Jur împrejurul lor șezând.
37 Sunt zece temelii aflate Și sunt la fel, toate, durate. Măsura, chipul ce-l aveau, La fel, la toate, se vădeau.
38 Tot din aramă s-au turnat Zece lighene. S-a luat Câte-un lighean ca pus să fie Pe fiecare temelie. Adânci, de patru coți, erau Și patruzeci de bați intrau, În fiecare dintre ele.
39 Din temeliile acele, Odată, cinci au fost luate Și-n dreapta casei, așezate; Iar alte cinci au fost aduse Și-apoi, pe partea stângă, puse. Marea de-aramă își avea, În partea dreaptă, loc, și ea, Spre miazăzi și răsărit.
40 Apoi, Hiram a făurit Lopeți, lighene, cenușare, Și a sfârșit a sa lucrare. Astfel, Hiram a terminat Lucrarea dată de-mpărat, Căci pentru Casa Domnului Făcut-a, la porunca lui,
41 Doi stâlpi care, pe vârf, purtau Acoperișuri și aveau Cununi. Apoi a mai făcut Rețelele care-au ținut Acoperișurile-acele, Căci fost-au puse peste ele.
42 Pentru rețele, a turnat Rodii, care s-au ridicat La patru sute. O rețea, Rodii, avuse prinse-n ea, Pe două rânduri rostuite, Pentru a fi acoperite Cununile care erau Două la număr și ședeau Pe-acoperișul stâlpilor, Să-mpodobească vârful lor.
43 Și temelii a mai turnat Și-apoi lighenele-au urmat. Zece lighene-a făcut el Și zece temelii, la fel.
44 A făcut marea, iar apoi, Făcut-a doisprezece boi, Cari fost-au așezați sub mare.
45 Lopeți, lighene, cenușare – În urmă – a mai făurit, Așa precum i-a poruncit Chiar Solomon. De bună seamă, Fost-au unelte de aramă, Iar pentru ele, folosită, A fost arama lustruită.
46 Toate aceste s-au turnat Într-un anume loc, aflat În a Iordanului câmpie, Unde s-a potrivit să fie Pământ humos. Locul ales – De Solomon, bine-nțeles, Așa precum avuse-n plan – E-ntre Sucot și-ntre Țartan.
47 Toate uneltele pe care El le-a făcut, în număr mare Au fost atunci, dar la sfârșit, Acestea nu s-au cântărit Căci mult prea multe au fost toate, De nu puteau fi numărate.
48 În urmă, Solomon a dat Poruncă, de a fi lucrat Altarul Casei Domnului Și masa pentru pâinea Lui. Masa și-altarul s-a turnat, Din aurul cel mai curat.
49 Apoi, și sfeșnice-a făcut, Din aur, care au șezut În fața Locului prea sfânt. Zece, acestea-n număr sânt, Iar cinci erau la dreapta lui Și cinci la stânga Locului. Aceste sfeșnice erau Cu florile ce le-nsoțeau, Cu candele frumos lucrate Și cu mucările lor. Toate, Numai din aur, s-au turnat.
50 Lighenele au mai urmat, Potirele meșteșugite, Cățuile, cești și cuțite; De-asemeni, aste lucruri, toate, În aur doar, au fost lucrate. Apoi, țâțânile pe care La avea ușa, la intrare, În Locul cel „prea sfânt” chemat, Numai din aur s-au turnat.
51 În felu-acesta, negreșit Că Solomon și-a isprăvit Lucrarea, după planul lui, Ridicând Casa Domnului. Apoi, el a adus în ea, Argintul care îl avea Și aurul ce-l dobândise Și-uneltele ce le primise Chiar de la David, tatăl lui. Astfel, în casa Domnului, Duse au fost aceste toate Și-n visterie, așezate.